Cine caută „ce zice biblia despre tatuaje” dă aproape mereu peste Leviticul 19:28, citat ca o interdicție clară. Versetul chiar există și chiar vorbește despre însemne pe piele, dar contextul lui - un cod de puritate scris pentru poporul evreu antic, îndreptat împotriva unor obiceiuri funerare păgâne din vremea aceea - și felul diferit în care creștinii l-au citit de-a lungul secolelor fac răspunsul mai puțin tranșant decât pare la prima vedere. Un preot ortodox român scrie public împotriva tatuajelor, invocând tocmai acest verset, în timp ce pelerinii creștini copți din Ierusalim poartă de secole o cruce tatuată pe încheietură, ca semn asumat al credinței lor. Nu există un singur punct de vedere creștin pe acest subiect, iar textul de mai jos pune alături versetul, o voce pastorală actuală și o tradiție istorică reală, ca să poți cântări tu însuți întrebarea sau să o duci mai departe, la propriul preot.
- Leviticul 19:28 interzice „cuttings...for the dead” și „print any marks”, dar ebraica folosește doi termeni diferiți - unul pentru incizii de jale, altul pentru tatuaj - iar versetul face parte dintr-un cod de puritate ceremonială, nu dintr-o poruncă morală reluată clar în Noul Testament.
- Pr. Marcel Stavara, de la Biserica Icoanei din București, a publicat pe basilica.ro un text propriu prin care descurajează tatuajele, citând Leviticul și 1 Corinteni 6:19-20; poziția lui este una pastorală personală, nu o hotărâre sinodală a Bisericii Ortodoxe Române.
- Familia coptă Razzouk tatuează pelerini creștini la Ierusalim de generații, cu o cruce simplă pe încheietura dreaptă - o practică documentată încă din secolul al XVII-lea, dovadă că tatuajul nu a fost mereu respins în interiorul creștinismului.
Ce spune de fapt Leviticul 19:28
În traducerea King James, versetul sună așa: „Ye shall not make any cuttings in your flesh for the dead, nor print any marks upon you: I am the LORD.” Traducerea NIV redă a doua parte mai direct, „nor put tattoo marks on yourselves”, ceea ce explică de ce versetul ajunge aproape mereu în orice discuție despre tatuaje și Biblie (sursa: Leviticus 19:28, traduceri paralele - BibleHub).
Textul ebraic original folosește doi termeni distincți acolo unde o traducere obișnuită pune un singur cuvânt generic: seret, o incizie sau tăietură în piele, și qa'aqa', un semn sau o urmă imprimată - practic un tatuaj. Cele două cuvinte descriu două obiceiuri de jale diferite, tratate împreună în aceeași frază, nu o singură interdicție spusă de două ori (sursa: notele privind termenii ebraici, BibleHub).
Versetul face parte din Leviticul 19, un capitol dedicat unui cod de sfințenie pentru poporul evreu antic, care interzice o serie de obiceiuri funerare și cultice preluate de la popoarele vecine, de la anumite tunsori rituale până la tăieturile pentru morți. Contextul imediat este deci separarea de niște practici păgâne concrete ale acelei epoci, nu o poruncă etică de sine stătătoare reluată explicit ca atare în Noul Testament. Creștinii citesc diferit relația dintre codurile de puritate din Vechiul Testament și viața de credință de azi: unii le consideră depășite odată cu venirea lui Hristos, alții le păstrează ca reper moral cu valoare continuă. Acest articol nu alege între aceste lecturi - scopul lui este să pui laolaltă versetul, o voce pastorală actuală și o tradiție istorică reală, ca să poți gândi limpede despre întrebare, nu să primești un verdict gata făcut.
Punctul de vedere pastoral al unui preot ortodox român
Pr. Marcel Stavara, preot la Biserica Icoanei din București, a publicat pe 9 iulie 2025, pe basilica.ro - agenția de știri a Patriarhiei Române -, un articol în care descurajează tatuajele. El își sprijină poziția pe Leviticul 19:28 și pe 1 Corinteni 6:19-20, unde trupul este numit „templu al Duhului Sfânt”, și adaugă un argument legat de originea păgână a practicii tatuajului în vechime (sursa: „Epidemia de tatuaje”, Basilica.ro).
Recomandarea lui practică este ca cei care se gândesc la un tatuaj nou să renunțe la idee, iar cei care au deja unul să discute despre asta la spovedanie. Important de precizat: acesta este textul unui singur preot, publicat ca opinie pastorală proprie pe un site de presă bisericească, nu o hotărâre sinodală sau un canon al Bisericii Ortodoxe Române cu valabilitate generală. Articolul lui conține și afirmații de natură medicală sau psihologică despre tatuaje, pe care le prezentăm aici doar ca punctul lui de vedere personal - nu ca fapte medicale verificate independent, pentru că nu au acest statut doar fiindcă apar într-un text publicat pe un site bisericesc.
O tradiție creștină a tatuajului mai veche decât dezbaterea: crucea pelerinilor din Ierusalim
Familia coptă Razzouk tatuează pelerini creștini ajunși la Ierusalim de mai multe generații, iar meșteșugul lor este urmărit până în Egiptul secolului al XIV-lea; un preot copt, Jersuis Razzouk, s-a stabilit la Ierusalim în jurul anului 1750 și a continuat acolo tradiția familiei. Modelul clasic este o cruce simplă, tatuată pe încheietura mâinii drepte (sursa: Razzouk Tattoo - Wikipedia).
Practica nu este recentă. Călători europeni din secolul al XVII-lea, precum Johann Lund și William Lithgow, au consemnat deja atunci pelerini creștini care primeau tatuaje comemorative la finalul călătoriei spre Locurile Sfinte - dovadă că obiceiul precedă cu mult dezbaterea de azi despre tatuaje și credință (sursa: Razzouk Tattoo - Wikipedia).
Merită reținut că este vorba despre o tradiție specifică creștinismului copt, nu despre o practică sau o aprobare a Bisericii Ortodoxe Române. Ea nu tranșează întrebarea de la începutul articolului, dar arată limpede că, în interiorul creștinismului, tatuajul nu a fost mereu respins: există un ram istoric al tradiției creștine care îl folosește tocmai ca semn de credință purtat cu mândrie, transmis pe cale de familie timp de secole.
De ce argumentele despre „trupul care contează” sunt mai vechi decât dezbaterea despre tatuaje
După convertirea împăratului Constantin la creștinism, legislația romană a interzis în mod specific marcarea prin ardere a feței condamnaților, păstrând posibilitatea de a-i însemna astfel pe alte părți ale corpului. Motivul invocat era că fața umană reflectă chipul lui Dumnezeu (sursa: Constantine the Great and Christianity - Wikipedia).
Exemplul nu are legătură directă cu tatuajele de azi - vorbim despre o pedeapsă aplicată prin lege unor condamnați, nu despre o alegere personală a cuiva -, dar arată că ideea potrivit căreia trupul, și în special fața, poartă o semnificație spirituală aparte are rădăcini vechi în gândirea creștină timpurie. Este un fir de gândire pe care îl regăsești, transformat, și în argumentele de azi pro sau contra tatuajelor, chiar dacă niciunul dintre ele nu decurge direct din legea lui Constantin.
Deci ce rămâne de aici?
Trei repere reale, nu un singur răspuns gata dat: versetul din Leviticul, citit în contextul lui original de cod de puritate, un preot ortodox român care îl invocă public împotriva tatuajelor alături de 1 Corinteni 6:19-20, și o tradiție creștină coptă, veche de secole, care tatuează exact simbolul pe care alții îl consideră interzis. Luată în ansamblu, tradiția creștină nu are un singur răspuns clar la această întrebare, iar acest articol nu are cum să-l inventeze în locul ei.
Dacă întrebarea te frământă personal, cel mai potrivit pas rămâne să o discuți cu propriul preot sau cu comunitatea ta de credință, pentru că este o decizie pastorală și personală pe care numai tu, împreună cu ei, o poți lua.
Dacă vrei doar să vezi cum arată un simbol de credință pe propria piele înainte de orice decizie legată de un tatuaj permanent, testarea unui model temporar înainte de varianta permanentă îți arată mărimea, forma și plasarea lui pe piele. Rămâne strict un test vizual: nu răspunde la întrebarea religioasă discutată mai sus și nu înlocuiește o conversație reală cu preotul tău.
Pentru cine se regăsește în simbolistica biblică, sunt disponibile ca tatuaj temporar și câteva modele cu tematică de credință:
Poți vedea mai multe variante în colecția de tatuaje temporare cu tematică de credință sau, dacă preferi să pornești de la simbolul crucii, în galeria de modele cu cruce și alte simboluri religioase. Pentru pașii generali de alegere a unui prim tatuaj - model, mărime, loc pe corp -, ghidul pentru primul tău tatuaj tratează subiectul separat, în afara părții religioase discutate aici. Ce poate și ce nu poate să-ți arate concret un tatuaj temporar despre varianta permanentă este, la rândul lui, un subiect explicat pe larg într-un articol dedicat, iar dacă întrebarea ta ține mai degrabă de percepția socială din România decât de partea religioasă, acceptarea tatuajelor și schimbarea generațională sunt discutate separat.
