Un tatuaj cu rune nu este interzis în mod automat în Germania, iar un vultur ca motiv nu constituie automat o infracțiune. Potrivit art. 86a StGB, sunt pedepsite exclusiv însemnele anumitor organizații declarate neconstituționale sau interzise — nu o categorie de imagini precum „o rună” sau „un vultur”, ca atare. Dacă te interesează un Vegvisir, un Valknut sau un alfabet runic complet, în general ești foarte departe de puținele însemne la care se referă legea. Acest articol explică ce prevede art. 86a StGB, care simboluri prezintă cu adevărat riscuri și de ce motivele nordice obișnuite sunt, de regulă, lipsite de probleme. Articolul nu înlocuiește consultanța juridică pentru un caz individual.
- Legea vizează organizații, nu motive vizuale: art. 86a StGB interzice însemnele unor grupuri interzise concrete, nu rune sau vulturi ca categorie.
- Trei simboluri prezintă riscuri reale: Wolfsangel, runa Odal modificată de SS și „Soarele Negru” sunt încadrate în mod regulat de instanțe drept însemne.
- Vulturul federal nu prezintă probleme: În 1919 a fost delimitat în mod intenționat de vulturul imperial folosit ulterior, iar în prezent este simbolul de stat, a cărui utilizare este permisă fără restricții.
- Vegvisir, Valknut și alfabetul runic au o istorie proprie: Acestea pot fi urmărite până la magia populară islandeză, respectiv la scrierea istorică din epoca vikingă, fără vreo legătură cu simbolistica național-socialistă.
Ce interzice, de fapt, art. 86a StGB
Art. 86a StGB incriminează răspândirea sau folosirea în public a însemnelor unor organizații neconstituționale și teroriste — este vorba despre drapele, insigne, părți de uniforme, sloganuri, forme de salut și semne care pot fi confundate cu astfel de însemne. Cine încalcă această prevedere riscă o pedeapsă cu închisoarea de până la trei ani sau o amendă (sursa: art. 86a StGB, gesetze-im-internet.de).
Este esențial să înțelegem la ce se raportează legea: la însemnul concret al unei organizații interzise sau declarate neconstituționale, menționate la art. 86. O rună, ca semn de scriere, nu este însemnul unei organizații, iar un vultur, ca motiv heraldic, nu este nici el; devine o infracțiune doar dacă un semn este asociat efectiv unei anumite grupări sau poate fi confundat cu însemnul acesteia. Această distincție explică de ce secțiunile următoare nu tratează în general „runele” sau „vulturii”, ci anumite semne, numite în mod concret.
În cele din urmă, instanțele decid în cazurile-limită, analizând fiecare caz în parte: cum este reprezentat un semn, în ce context este afișat și dacă există riscul să fie confundat cu un însemn efectiv interzis. Acest articol oferă contextul istoric și juridic, dar nu înlocuiește opinia unei avocate sau a unui avocat într-un caz concret.
Ce simboluri runice și vikinge prezintă cu adevărat riscuri
Wolfsangel a fost inițial o capcană medievală pentru lupi și, în această ipostază, a fost inclusă în numeroase blazoane ale orașelor și familiilor. În perioada național-socialistă, mai multe divizii SS, printre care divizia „Das Reich”, au adoptat Wolfsangel ca insignă a unității, iar grupurile de extremă dreapta au preluat ulterior din nou semnul. Din acest motiv, instanțele încadrează în general Wolfsangel drept însemn pedepsit potrivit art. 86a StGB (sursa: Wolfsangel, Wikipedia). Totuși, o instanță superioară din Brandenburg a recunoscut că aceeași formă este folosită în mod legitim și în blazoane municipale, precum și de armata germană — așadar, și aici, evaluarea depinde de contextul concret în care apare semnul.
Runa Odal, a 24-a și ultima literă din Futharkul vechi, înseamnă inițial „proprietate moștenită” și face parte din repertoriul obișnuit al alfabetului runic istoric. Problema nu este runa în sine, ci o variantă modificată de SS, pe care Oficiul central pentru rasă și colonizare al SS a creat-o ca insignă pentru organizații precum Tineretul Hitlerist și Divizia 7 SS de Munte. Relevanța penală ține de această insignă specifică a anumitor organizații, nu de runa istorică în sine (sursa: Runa Odal, Wikipedia).
„Soarele Negru” (numit și roata solară) își are originea într-un ornament de pardoseală realizat între 1938 și 1943 la castelul SS Wewelsburg. Începând cu anii 1990, s-a răspândit în cercurile neonaziste și ezoterice de extremă dreapta ca simbol de substituție pentru svastică (sursa: Soarele Negru, Wikipedia). Din cauza acestei istorii, se numără printre semnele al căror tatuaj ridică probleme juridice serioase, chiar dacă, în mod formal, nu este vorba despre svastică.
De ce „același” contur de simbol poate fi evaluat diferit
Toate cele trei exemple ilustrează același tipar: o formă exista înainte de național-socialism, a fost adoptată ca insignă de o anumită organizație sau modificată special în acest scop, iar tocmai această asociere cu o organizație constituie temeiul incriminării potrivit art. 86a StGB, nu forma geometrică în sine. De aceea, Wolfsangel poate fi permisă într-o stemă a unui oraș, dar nu și aceeași formă folosită ca insignă într-un context vădit de extremă dreapta; de aceea, legea face distincție între runa Odal istorică și varianta SS. Prin urmare, pentru încadrarea unui model de tatuaj contează ce semn concret este reprezentat și în ce context a fost creat și folosit, nu doar cum arată motivul final.
Vulturul imperial, vulturul federal și diferența esențială
Vulturul ca simbol al puterii datează de pe vremea stindardelor legiunilor romane și a apărut apoi în blazoanele Sfântului Imperiu Roman, ale Imperiului German și ale Republicii de la Weimar, cu mult înainte de apariția național-socialismului. Așadar, vulturul este un motiv heraldic cu o istorie îndelungată și răspândită, nu un semn de identificare al unei singure organizații.
În 1935, statul național-socialist a impus propriul vultur heraldic, care combina vulturul cu o svastică într-o cunună de stejar. Tocmai această combinație dintre vultur și svastică transformă semnul într-un însemn în sensul art. 86a StGB, nu vulturul luat separat (sursa: Vulturul imperial, Wikipedia).
Vulturul federal actual a fost conceput încă din 1919 astfel încât să se deosebească în mod clar de vulturul imperial monarhic mai vechi și a evoluat independent de vulturul heraldic din perioada nazistă. Ca vultur heraldic simplu, fără svastică, este simbolul de stat actual al Republicii Federale Germania și poate fi folosit fără restricții legale. Întrebările despre „vulturul german” sau „vulturul federal ca tatuaj” se referă, așadar, la un motiv care se deosebește clar de combinația nazistă dintre vultur și svastică.
De ce Vegvisir, Valknut și alfabetul runic sunt, de regulă, lipsite de probleme
Vegvisir este un galdrastafur islandez (semn magic), documentat pentru prima dată în 1860 în manuscrisul Huld; se credea că îi ajută pe călători să nu se rătăcească pe furtună. Istoria cunoscută a semnului nu are nicio legătură cu simbolistica național-socialistă (sursa: Vegvísir, Wikipedia). Modelul Vegvísir din catalog prezintă exact acest motiv, ca simbol protector de sine stătător, cu opt brațe asemănătoare runelor.
Un alfabet runic complet, precum cel prezentat de modelul Alfabet Runic, funcționează ca scriere istorică: reprezintă șirul de semne al Futharkului vechi, la fel cum alfabetul latin este o scriere, nu un simbol al unei anumite grupări. Tocmai funcția de scriere, respectiv de motiv cultural decorativ, deosebește o rună dintr-un alfabet de un semn individual folosit ca insignă a unei organizații, precum varianta SS a runei Odal.
Valknut, motivul alcătuit din trei triunghiuri împletite, urmează aceeași logică: aparține mitologiei nordice și este asociat cu Odin, precum și cu viața, moartea și destinul, fără ca de aici să rezulte o legătură cu o organizație interzisă. Și un model precum Zborul Nordic, care combină un Vegvisir cu aripi de vultur și doi corbi, rămâne lipsit de probleme în această interpretare: nici elementele individuale, nici combinația lor nu corespund unui însemn cunoscut al unei organizații.
Cum poți lua o decizie sigură, fără ca acest articol să constituie consultanță juridică
În cele din urmă, pentru încadrarea juridică contează mai mult decât simplul contur al unui motiv. Aceeași formă este interpretată diferit dacă apare ca scriere istorică, stemă municipală sau motiv personal inspirat de mitologia nordică, față de situația în care reproduce în mod recognoscibil insigna unei organizații sau este combinată cu alte imagini de extremă dreapta. Exemplele descrise în acest articol — Vegvisir, Valknut și un alfabet runic decorativ — se încadrează clar în prima categorie, conform istoriei lor documentate.
Când chiar ar trebui să ceri sfatul unei avocate sau al unui avocat
Dacă un model reproduce în mod recognoscibil insigna specifică a unei organizații interzise cunoscute — de exemplu, varianta SS a runei Odal, Wolfsangel într-un context similar sau Soarele Negru — și nu este pur și simplu „o rună” în general, acesta este exact cazul în care ar trebui să consulți o avocată sau un avocat, în loc să te bazezi pe un articol general precum acesta. Chiar și variantele stilizate sau modificate ale unui însemn cunoscut pot intra sub incidența art. 86a StGB, în funcție de cazul concret.
Pentru motivele nordice obișnuite din acest articol, există un alt pas următor, cât se poate de practic: aplică mai întâi acasă un model temporar sau semipermanent, pentru a-l testa, și privește cu atenție liniile, dimensiunea și amplasarea lui pe propria piele, înainte de a lua o decizie permanentă. Un ghid separat îți explică cum să alegi un motiv și o amplasare potrivite. Dacă te interesează în general motivele nordice și mitologice, vei găsi mai multe informații în prezentarea tatuajelor fantasy și mitologice; iar dacă te interesează și aspectele juridice ale altor motive de tatuaj, articolul despre tatuajele privind donarea de organe și aspectele juridice relevante tratează un subiect conex. Întreaga colecție Viking din catalog reunește modele Vegvisir, Valknut și cu rune, pe care le poți compara direct.
